vineri, 3 februarie 2017

E iarăși, Doamne, românimea-n stradă

E iarăși, Doamne, românimea-n stradă
E iarăși, Doamne, românimea-n stradă
Cu răzvrătiri crescând peste borduri,
Și-n osul ei se-aud pârâituri,
Politica trecând ca o tornadă.
Ne amăgim de-aproape trei decenii
Și parcă ne-ar plăcea să fim mințiți,
Când cei votați ne fură lăcomiți
Și-apoi ne-mbrobodesc cu stupizenii.
Am mai schimbat culorile, cu anii,
Ca să ne amăgim multicolor
Și-am suferit la fel de arzător
În circul unor dispariții stranii.
Ne-am pus nădejdea în democrație
Crezând naivi că ea e „da” și „nu”
Și, Doamne, am uitat că numai Tu
Mai poți destinul României scrie.
Mă doare starea nației, Părinte,
Și-otrava ce se-aruncă între frați,
Căci toți suntem de tricolor legați
Și Imnul ne e tuturor fierbinte.
Aici e glia unde-mi dorm părinții
Și simt profund cu tot ce-i românesc,
De-aceea sufăr astăzi când privesc
Cum se ascut și ghearele și dinții.
E iarăși, Doamne, românimea-n stradă
Și drama-și toarce actul dureros,
Dar noi dorim ca pacea lui Christos
Să nimicească sâmburii de sfadă.
Simion Felix Marțian
Vulcan, 02 februarie 2017

2 comentarii: